Menu

Vavilia Gîlceava

Cuvintele se scriu unul câte unul, fără niciun efort! De unde vin, încotro se îndreaptă.?…Cine anume le va citi? …. Pentru cine vor avea vreo semnificație?… Nu știu, și, nici nu prea are importanță! Totul, ajunge la un moment dat, exact acolo și la cine trebuie să ajungă.
Nu știi, când viața ta, capătă o turnură, pe care nici măcar nu ți-ai imaginat-o. În viața fiecăruia dintre noi, apar, lucruri sau situații grozave, de neimaginat sau de neînțeles. Cu toții avem parte de ele! Fiecare, cu propriile sale momente!
Și atunci, începi să faci, lucruri, pe care nu ai crezut vreodată că ești capabil să le faci, cu atât mai mult, să le mai și împărtășești cu ceilalți.
Mandalele, sunt pentru mine, un astfel de moment, de neimaginat vreodată. E ca o poveste, cu lacrimi, cu incertitudini, cu temeri și neîncredere dar și cu multe zâmbete, încântare, speranță, curaj, conștientizare și detașare în a mă lăsa, în voia, a ceea ce simt. Sunt acele momente de prezență, când cifrele parcă dansează în fața privirii mele, aranjâmdu-se parcă de la sine, într-o multitudine de forme și simboluri. Și după ce formele capătă conturul final, începe dansul culorilor, când mai frenetic când mai liniștit. Se aseamănă cu o terapie în care fiecare stare capătă propria-i dimensiune, propria-i intensitate. Și sunt persoane, care privind o mandală regăsesc ceva în ele însele, căpătând o anumită semnificație, o mică descoperire a lor proprie. Și totul se petrece independent de ceea ce am simțit sau am dorit eu, să redau prin realizarea lor.